Blog

Intrarea în vigoare a Protocolului 16 al Convenției

Cu începere din luna august 2018, Protocolul 16 al Convenției Europene va intra în vigoare, pentru 10 State Semnatare¹ al respectivului Protocol, care au încheiat procesul de ratificare al acestuia.

Menționăm că, la data redactării acestui articol, deși România a semnat Protocolul, încă nu l-a ratificat, dar, precum sperăm, procesul de ratificare nu va mai dura mult, urmând ca, într-un viitor apropiat, acest tratat să-și producă efectele și în dreptul nostru. Trebuie spus că implementarea Protocolului 16 nu este o chestiune simplă, fiind necesare anumite schimbări legislative, inclusiv modificarea Codurilor de procedură, pentru a o permite.

Modificările aduse

Protocolul 16 aduce o schimbare majoră a rolului Curții Europene a Drepturilor Omului, de natură spori impactul acesteia în ralierea sistemului intern de drept al țărilor membre ale Consiliului Europei, la prevederile Convenției.

Mai precis, Curtea Europeană se va putea pronunța prin opinii legale (advisory opinions) asupra interpretării și aplicării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție, atunci când este sesizată de o instanță națională. Într-un fel, putem spune că este o procedură care prezintă anumite similarități cu cea a Întrebărilor Preliminarii, procedură care aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În acest sens, textul Protocolului arată: ”Instanțele superioare și tribunalele unei Înalte Părți Contractante, așa cum sunt specificate în Articolul 10, pot cere Curții opinii legale în probleme de principiu legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor și libertăților apărate de Convenție și de protocoalele acesteia. ”

Scopul Protocolului

Așa cum se arată în Ghidul implementării Protocolului², scopul procedurii este de a întări interacțiunea dintre instanțele naționale și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de a promova un dialog constructiv între acestea, de natură să servească unei mai puternice integrări a Convenției la nivelul dreptului intern al Statelor, în acord cu principiul subsidiarității.

Mai precis, se urmărește reducerea încălcării drepturilor și libertăților stipulate de Convenție, prin actul judecătoresc.

Condițiile sesizării

Pentru a fi sesizată, cererile vor trebui să întrunească anumite condiții, dintre care subliniem:

* Opiniile să fie legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor și libertăților apărate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

Prin urmare, CEDO nu va putea răspunde unor chestiuni care nu implică dreptul Convenției;

* Opiniile trebuie să fie cerute de o instanță superioară;

Această condiție impune faptul că nu orice instanță va avea competența unei astfel de cereri, ci, exclusiv, instanțe anume desemnate.

Sub rezerva modificărilor viitoare, la data prezentă, conform Notei Verbale³ a Guvernului României, instanțele competente vor fi: Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, precum și cele 15 Curți de Apel: Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu-Mureș și Timișoara. Tribunalele și judecătoriile nu vor avea astfel de atribuții.

Astfel, ca exemplu, în cazurile în care procesul se va desfășura în fond, la judecătorie și în ultima cale de atac, în apel, la tribunal, opiniile CEDO nu vor putea fi solicitate. Statele vor putea să aducă orice modificări ulterioare, în ceea ce privește nominalizarea instanțelor competente.

* Opiniile pot fi cerute doar în legătură cu o cauză pendinte;

Și sub acest aspect putem face o paralelă cu modul de adresare a Întrebărilor Preliminarii, sau a ridicării excepțiilor de neconstituționalitate.

În linii mari, observând Raportul Explicativ asupra Protocolului⁴, reiese că vor trebui îndeplinite anumite condiții specifice de procedură, care sunt de natură a materializa scopul Protocolului, nu de a transfera o dispută de la un nivel național, la cel internațional.

* Cererea de solicitare a Opiniilor Legale va trebui să fie necesară și utilă și motivată;

Instanța internă va trebui să justifice argumentele pe care se fundamentează solicitarea, arătând cadrul legal și de fapt al acesteia. Se vor arăta atât punctele de vedere ale părții, cât și cele ale instanței. Evident, inclusiv partea care propune instanței solicitarea, va trebui să își argumenteze, exhaustiv, cererea.

Reglementări necesare

Precum am arătat anterior, implementarea Protocolului în dreptul român impune anumite schimbări legislative, care, în opinia noastră, ar putea fi aduse prin modificarea Codurilor de procedură. Aici, ne referim la reglementările privitoare la procedura solicitării Opiniilor Legale, care implică: individualizarea prin lege a instanțelor care pot sesiza CEDO (momentan există doar o Notă verbală), suspendarea procedurii interne pe durata soluționării cererii, condițiile în care o instanță va putea solicita opiniile, procedura concretă a formulării unei cereri de solicitare atât de către parte, cât și de către instanță …etc.

Obligativitatea solicitării opiniior de către instanțele naționale

Așa cum reiese în acest moment, instanțele naționale competente vor putea solicita Opinii Legale CEDO, dar nu vor fi obligate să o facă. Subsecvent, așa cum reiese din Raportul Explicativ asupra Protocolului⁵, instanțele naționale vor putea, inclusiv, să retragă cererea respectivă.

Considerăm⁶, însă, că nu este vorba despre o opțiune pur potestativă a instanțelor de a sesiza, ori nu, CEDO. Din contră, aici înțelegem că partea (mai bine spus, avocatul părții) va avea un rol major în determinarea instanței de a solicita Opiniile.

Astfel, dacă se va demonstra că sunt întrunite condițiile specifice unei astfel de solicitări, totodată existând și criteriul utilității concrete, o instanță nu ar avea justificarea să respingă cererea de solicitare. Tot astfel, retragerea solicitării va putea avea loc doar în cazul în care, din anumite motive, a dispărut criteriul utilității solicitării, dar nu și în alte condiții.

Procedura în fața Curții Europene

Cererea va fi judecată în două etape principale. Într-o primă fază, un complet de 5 judecători se va pronunța asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, în principiu, a cererii. Acest complet va putea fie să respingă cererea, fie să o prezinte Marii Camere.

Astfel, judecarea unei astfel de cereri prezintă anumite similitudini cu modul de judecare a unei cereri obișnuite de deferire a hotărârii în fața Marii Camere, reglementată de Art. 43 al Convenției, dar și deosebiri. Subliniem, în special, că, soluția completului de 5 judecători va fi motivată, iar motivarea va trebui să fie de natură să expună clar raționamentul care a stat la baza soluției completului de 5 judecători.

Subsecvent, a doua etapă o reprezintă pronunțarea Marii Camere. Trebuie să avem în vedere că redactarea Opiniilor Legale sunt de competența Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, odată sesizată de completul de 5 judecători, vor putea să exprime poziția oficială a CEDO cu privire la chestiunile în discuție.

Din punctul nostru de vedere, pronunțarea Marii Camere se va concretiza în Opinii Legale extensiv motivate, din acest punct de vedere amintim de anvergura motivărilor hotărârilor pe care Marea Cameră le pronunță de obicei.

Astfel, procedura Opiniilor va fi un adevărat ”eveniment juridic”, mediatizat ca atare. Vor putea interveni și alte State membre ale Consiliului Europei, Precum și Comisarul pentru Drepturile Omului. Judecătorii Marii Camere vor putea expune și Opinii Contrare.

La final

Opiniile Legale nu sunt de natură a fi obligatorii⁷ .

Totuși, în primul rând, în ceea ce privește Curtea Europeană, Opiniile vor reprezenta jurisprudența Curții având o forță similară hotărârilor sale. Ne îndoim profund că CEDO se va abate de la respectivele Opinii fără o schimbare publică a jurisprudenței, probabil tot pe calea unei pronunțări a Marii Camere.

Prin urmare, într-un proces în care s-au pronunțat Opinii, nimeni nu este împiedicat ca, la definitivarea acestuia, să sesizeze CEDO privitor la încălcarea Convenției, dar soluția nu se va abate de la constatările arătate în Opinii.

Evident, pe de altă parte, dacă o instanță națională va ignora Opiniile, cu siguranță Curtea Europeană va constata încălcarea Convenției, în cererea cu care partea o va sesiza. Astfel, din punctul nostru de vedere, deși nu sunt obligatorii, o abatere a instanțelor naționale de la constatările CEDO va fi privită drept o încălcare a Convenției.

Prin urmare, pornirea mecanismului juridic al Opiniilor Legale va putea revoluționa, benefic, dreptul național.

av. Andrei Grigoriu

Note.

Acest articol este proprietatea intelectuală exclusivă a Grigoriu Alina și Grigoriu Andrei, CA Asociate. Reproducerea conținutului NU este permisă fără acordul nostru explicit.

Prezentul articol a fost conceput în urma studiului prevederilor Protocolului 16 și a textelor oficiale ale Consiliului Europei, dar reprezintă opinia personală a autorului.