O poveste a d-nei Stefania de Cesare.

Precum am arătat în primul articol din această serie, Asociația Umanitară Il Chicco, fondată de d-na Stefania de Cesare acum 27 de ani, s-a angajat, în numele victimelor, într-o luptă de relevare și de pedepsire a torționarilor.

În discuțiile cu domnia-sa, d-na de Cesare ne-a relatat o poveste șocantă:

La Centrul de la Popești, din județul Iași, cunoscut drept și Conacul Cantacuzino-Pașcanu, mai multe organizații internaționale de protecție a copiilor au cercetat condițiile inumane de trai ale acestora, de pe vremea comunismului. Au fost identificate situații, să le spunem sumbre, au fost descoperite victime, au fost făcut investigații finalizate cu o serie de rapoarte, care au fost aduse la cunoștința opiniei publice.

Astfel, d-na de Cesare a arătat că, inițial, comuniștii au transformat conacul într-un sanatoriu TBC.

Ulterior, a fost instalată și o anexă a Spitalului „Sfânta Maria” pentru copii retardați sau infectați cu HIV. Copii trebuia, pur și simplu, să dispară neștiuți de nimeni, deoarece retardul și HIV-ul erau apanajul decadenței capitaliste, nu a comunismului înfloritor.

Iar ceea ce urmează este chiar hilar: Centrul din Popești, în urma rapoartelor, a fost obiectul atenției forurilor internaționale, imediat după căderea comunismului. A fost mediatizat ca ce era: un gulag, un cimitir al copiilor care nu aveau nici o șansă.

Însă ce l-a făcut, să dispară și să fie închis a fost nu impactul acelor scandaluri internaționale.

Oamenii care omoară și maltratează copii au un obraz, să spunem eufemistic, gros. Nu, nu autoritățile locului au închis centrul, ci decizia Familiei Sturdza de a demara un proces de retrocedare, finalizat cu succes. Și cu reprezentanții familiei Sturdza nu doreau torturarea și uciderea, în continuare a copiilor, Centrul a fost închis. Mai precis în anul 1995, din datele publice.

Probele.

Evident, am început, la rândul nostru, să adunăm dovezi. Dovezi privind copiii, dovezi privind torționarii.

Aici, d-na de Cesare ne-a spus că autoritățile prezentului încearcă să șteargă urmele genocidului. Arhiva Spitalului „Sfânta Maria”, oficial, după ce a fost transferată la Iași, la sediul principal al Spitalului, în prezent apare ca ”pierdută”. Mai precis, nimeni nu a auzit de existența acesteia.

Însă, rapoartele internaționale există. Nu vă putem spune acum, deoarece vor fi folosite în instanță, dar pot fi aduse și date concrete privitoare la activitatea fostului Centru al morții.

Astfel, în acest moment, alături de Asociația Il Chicco, am început colectarea dovezilor. Într-un anumit timp, vă vom putea prezenta și date concrete despre genocidul din Popești.

* Articolul este primul dintr-o serie care va avea ca scop indicarea demersurilor de pedepsire a torționarilor, acțiune însușită de către Asociația Umanitară Il Chicco și Casa de Avocatură Grigoriu&Grigoriu.

* Articol este scris de avocații Casei de Avocatură Grigoriu&Grigoriu, respectiv de către d-na Alina Margareta Grigoriu și de către d-nul Andrei Grigoriu, în parteneriat cu Asociația Umanitară Il Chicco. Drepturile de autor aparțin celor trei entități, iar articolele nu pot fi folosite fără acordul prealabil și explicit al acestora.