Dragi cititori,
Pe data de 3 iunie 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat Hotărârea pronunțată în Cauza Manolache contra României, Cererea nr. 7908/17. În această Cauză, CEDO a întregit jurisprudența creată anterior cu privire la principiul nemijlocirii, conturând o protecție amplă în sfera dreptului la un proces echitabil.
Definirea principiului
În cadrul desfășurării unui proces penal, pentru ca acesta să poată fi echitabil, desfășurarea procedurii trebuie să aibă în vedere respectarea anumitor garanții ale inculpatului, fără de care protecția oferită de Articolul 6 al Convenției ar fi grav diminuată.
Una dintre aceste garanții constă în respectarea principiului nemijlocirii. Dar de reprezintă acest principiu?
Pe scurt, există anumite situații când componența completului de judecată este schimbată, din diverse motive. Totodată, așa cum a fost subliniat anterior, un judecător trebuie să audieze în mod direct persoanele implicate în procedura penală, mai ales martorii.
Ca atare, așa cum a fost definit în Cauza P.K. împotriva Finlandei, nr. 37442/97 din 09/07/2002, principiul nemijlocirii reprezintă: ”principiul conform căruia schimbarea unui judecător ar trebui să conducă la reaudierea unui martor important”.
Dezvoltări jurisprudențiale
Subsecvent definirii date în Cauza P.K., în Cauza Beraru contra României, nr. 40107/04 din 18/03/2014, para. 64, CEDO a statuat faptul că: ”(…) un aspect important al unui proces penal echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii în prezenta judecătorului care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei. Principiul nemijlocirii este o garanţie importantă în procesul penal în cadrul căruia observaţiile făcute de instanţă cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe importante pentru inculpat. Prin urmare, o modificare adusă compunerii instanţei de judecată ulterior audierii unui martor important ar trebui să determine în mod normal o nouă audiere a martorului respectiv.”
Astfel, potrivit jurisprudenței dezvoltate în Cauza Beraru, atunci când instanțele naționale sunt competente să analizeze toate aspectele cauzei atât în fapt, cercetarea judecătorească trebuie să se facă printr-o examinare directă a acestora, de către judecătorul care pronunță soluția. Având în vedere că, potrivit sistemului nostru de drept, apelul este devolutiv, în această cale de atac martorii ar trebui audiați direct și nemijlocit inclusiv de către Instanța de apel. Contrar, ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil, sub aspectul respectării principiului nemijlocirii, în situația în care Instanţa de ultim grad de jurisdicţie a menţinut hotărârea instanţei de prim grad, bazându-și propria decizie pe probele prezentate în primă instanţă, fără să le examineze direct.
Totodată, în Cauza Cutean contra României, nr. 53150/12 din 02/12/2014 s-a statuat faptul că pot ”fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înţeles în mod corespunzător probele şi argumentele, de pildă, prin existenţa unor stenograme, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin stabilirea unei noi audieri a argumentelor relevante sau ale martorilor importanţi înaintea completului nou format.” S-a arătat aici faptul că, dacă Instanțele și-au întemeiat hotărârea pe respectivele mărturii, chiar și numai într-o anumită măsură, la schimbarea membrilor completului de judecată, noii membrii trebuie să reauzieze martorii, pentru a le asculta mărturiile în mod.
Condițiile incidenței principiului nemijlocirii
Dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut, cunoscând anumite derogări și limitări. Ca atare, inclusiv principiul nemijlocirii, astfel cum a fost impus în statuările mai sus-menționate, cunoaște anumite condiții pentru a putea fi incident și respectat.
Astfel, a putea vorbi despre nerespectarea dreptului la un proces echitabil trebuie avute în vedere anumite condiții specifice:
1. Procedura de judecată în care este invocată respectarea principiului trebuie să fie devolutivă, să se poată analiza atât chestiuni de fapt cât și de drept. Aici, suntem de părere că incidența pincipiului nemijlocirii se poate pune în discuție la judecarea cauzei în apel, iar nu, ca exemplu, pe calea recursului în casație;
2. Credibilitatea martorilor să fie disputată, să fie contestată de părți, în caz contrar, parcurgerea unor stenograme putând fi compatibilă cu dreptul la un proces echitabil;
3. Mărturiile în discuție să aibă o anumită relevanță în proces, respectiv Instanțele să își fi întemeiat, chiar și parțial, hotărârea pe respectivele mărturii;
4. Având în vedere principiul subsidiarității, existent și întărit prin ratificarea Protocolului 15 la Convenție, respectarea principiului nemijlocirii poate și trebuie să fie invocată mai întâi în calea de atac națională, respectiv în apel. Aici, dacă Instanța de apel audiază martorii în discuție, carențele unei hotărâri de fond pot fi remediate, fără a exista o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Dezvoltarea principiului în Cauza Manolache contra României
Ceea ce Curtea Europeană a analizat în Cauza Manolache a fost, în primul rând, faptul dacă, fiind întrunite condițiile sus-arătate, inculpatul poate renunța la garanțiile respectării principiului nemijlocirii.
Totodată, s-a dezbătut aplicabilitatea exigențelor principiului, chiar și în cazul în care numai unul dintre judecătorii care au pronunțat hotărârea finală a fost schimbat, iar nu neapărat toți membrii completului.
Statuările CEDO
Aici, din Hotărârea pronunțată în Cauza Manolache se arată faptul că respectarea principiului nemijlocirii nu este un drept aflat la dispoziția părții, ci o garanție procesuală decurgând direct din cerința echității procesului.
Astfel, în cazul în care nu ar exista o cerere expresă a avocatului părții, Instanța va trebui „să ia măsuri din oficiu” (para. 32), pentru audierea nemijlocită a martorilor.
Ca atare, s-ar putea purta discuții exclusiv pe relevanța mărturiilor, dar nu și pe obligativitatea reaudierii, în cazul în care mărturiile sunt relevante, iar membrii completului nu au audiat nemijlocit, martorii.
Totodată, CEDO a statuat că, dacă chiar și un singur membru al unui complet format din mai mulți judecători nu a ascultat nemijlocit martorii, reaudierea este obligatorie, câtă vreme respectivul judecător a fost implicat în motivarea hotârârii.
La final,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la obligația Instanțelor de a dispune reaudierea ”ex officio”, independent de poziția procesuală a părților. Reprezină o întărire majoră a forței principiului nemijlocirii, de natură a întări garanțiile decurgând din dreptul la un proces echitabil.
Note
Autorul articolului, avocatul Andrei Grigoriu, este avocatul pledant la CEDO al aplicantului. Apărările la CEDO au fost realizate de către dl. av. Andrei Grigoriu. Având în vedere obligația de a păstra secretul profesional, autorul menționează expres că nu a dezvăluit aspecte ale apărării, ci
s-a limitat, exclusiv, la a face o analiză a principiilor de drept care au stat la baza Hotărârii pronunțate în Cauza Manolache v. Rom, astfel cum aceasta este publică, analiză care reprezintă opinia sa personală.
Acest articol este proprietatea intelectuală exclusivă a d-lui Grigoriu Andrei – Cabinet de Avocat (parte a Casei de Avocatură Grigoriu&Grigoriu). Reproducerea conținutului NU este permisă fără acordul nostru explicit.
