Casa de Avocatură Grigoriu&Grigoriu are plăcerea de a vă aduce la cunoștință câștigarea, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, pe 24 septembrie 2019, a Cauzei Antohi contra României.
Cuvânt înainte
Autorul articolului, avocatul Andrei Grigoriu, a fost avocatul pledant la CEDO al aplicantului. Având în vedere obligația de a păstra secretul profesional, autorul menționează expres că nu va dezvălui aspecte ale apărării, ci se va limita, exclusiv, la a face o analiză a principiilor de drept care au stat la baza Hotărârii pronunțate, astfel cum aceasta este publică.
I. Dreptul aplicabil
Prevederile Convenției. Obiectul cererii CEDO
În ceeea ce privește statuările CEDO, în cerere este analizată, în principal, încălcarea Articolului 6 al Convenției, dreptul la un proces echitabil, în materie penală, de către Statul Român.
Tehnic, vorbim despre coroborarea prevederilor Art. 6.1 al Convenției Europene,
” Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, (…) de către o instanţă (…) care va hotărî (…) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. ”
cu cele ale Art. 6.3.d)
”Orice acuzat are, mai ales, dreptul : …să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ; ”
Precizăm că, deși cererea a fost admisă în principiu și în ceea ce privește problema condițiilor inumane de detenție, respectiv a violării Articolulului 3, aplicantul nu a mai dorit judecarea respectivului capăt de cerere, datorită apariției recursului compensatoriu, ale cărui prevederi îl avantajau. În consecință, în cele ce urmează, vom discuta despre garanțiile procesuale oferite de Articolul 6 al Convenției în procesul penal.
Legislația română
Legislația națională, referindu-mă, acum, la prevederile Noului Cod de procedură penală, consacră, în chiar primele articole, regulile de bază ale procesului penal. Prin urmare, vorbim, în special, despre: art. 4, prezumția de nevinovăție; art. 5, aflarea adevărului; art. 10, dreptul la apărare.
De asemenea, tot cu valoare de principii care guvernează procesul penal, menționăm normele instituite de art. 351, referindu-ne, mai ales, la nemijlocire:
”(1) Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.”
Subsecvent, materializând drepturile protejate de art. 6.1 raportate la 6.3.d) Convenție, precum și regulile de bază și principiile procesului penal, legiuitorul prevede, în primul rând, menținerea membrilor completului de judecată pe tot parcursul judecății sau, cel puțin, până la începerea dezbaterilor.
”Art. 354. Compunerea instanţei
(1) Instanţa judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege.
(2) Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
(3) După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor.”
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
În speță sunt incidente principiile enunțate în Cauza Cutean v. Romania, Cererea nr. 53150/12, Hotărârea din 2 decembrie 2014, para. 60–73.
Aici, în primul rând, CEDO arată principiul nemijlocirii ca fiind o” garanție importantă în procesul penal”.
Subsecvent, citând constatările anterioare (Cauza Mellors contra UK și Cauza P.K. împotriva Finlandei), Curtea Europeană arată nu se opune schimbării membrilor completului de judecată, neputând fi negată posibilitatea intervenirii unor factori administrativi sau procedurali de natură să justifice o atare schimbare. Prin urmare, schimbarea membrilor completului, în principiu, este permisă.
Însă, o atare schimbare este permisă numai prin oferirea unor ”garanții procedurale”. Astfel, în viziunea Curții, garanțiile procedurale care însoțesc schimbarea indică luarea de ”măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înțeles în mod corespunzător probele și argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilității în formă scrisă a declarațiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanți înaintea completului nou-format” (Cutean, para 61, teză finală).
Prin urmare, ceea ce este important pentru Curtea Europeană rămâne aplicarea garanțiilor, respectiv ca, în cazul intervenirii unei modificări a compunerii completului de judecată, judecătorul care pronunță efectiv condamnarea să asculte părțile și pe martori în mod direct.
Totodată, în cazul în care audierea nu a fost efectuată în prima instanță, în soluționarea fondului, vicierea garanțiilor ar putea fi acoperită în căile de atac, în cadrul judecății finale (vezi Hotărârea De Cubber citată în Cauza Beraru împotriva României, Cerera 40107/14, Hotărârea din 18.03.2014, para. 67: ”De asemenea, Curtea conștientizează că există posibilitatea ca o instanță superioară sau instanța supremă să remedieze, în anumite circumstanțe, deficiențele procedurii în primă instanță”.
De asemeni, CEDO arată că posibilitatea inculpatului de a avea ultimul cuvânt și de a depune note scrise nu poate acoperi vicierea audierii sale în timpul procesului: ” deși dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvânt înaintea instanței este cu siguranță important, acesta nu poate fi echivalat cu dreptul său de a fi ascultat în timpul procesului (…) aceleași considerații se aplică și cu referire la concluziile din timpul dezbaterilor pe fondul cauzei și la concluziile scrise depuse de reclamant la instanța de fond, când aceasta se afla în pronunțare. (Cutean, para.69)”
Nu în ultimul rând, viciile asupra principiului nemijlocirii nu sunt acoperite nici în cazul în care nu ar exista probe cu privire la faptul că schimbarea judecătorilor ar fi fost făcută cu intenția de a influența rezultatul procesului și, nici măcar ”disponibilitatea în formă scrisă a declarațiilor nu poate compensa neîndeplinirea cerinței nemijlocirii în cadrul procesului.”
Recapitulare a principiilor enunțate de Curte
Prin urmare, în cauzele în care se pune problema aplicării principiului nemijlocirii, vor trebui avute în vedere următoarele:
* nemijlocirea reprezintă o garanție deosebită;
* în principiu, schimbarea membrilor completului de judecată este permisă;
* schimbare este permisă numai prin oferirea unor ”garanții procedurale” precum reascultarea părților/martorilor;
* vicierea principiului nemijlocirii nu este acoperită de declarații tehnoredactate/concluzii scrise ale părților;
* vicierea poate fi acoperită în calea de atac, în cadrul judecății finale, sau prin casarea primei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cazul nerespectării acestor principii, ”schimbarea completului de judecată la instanța de fond și faptul că instanțele de apel și recurs nu i-au ascultat pe reclamant și pe martori echivalează cu privarea reclamantului de dreptul la un proces echitabil. (Cutean, para. 72)”
II. Constatările în Cauza Antohi
Premisele faptice
Așa cum reiese din Expunerea în fapt, Curtea a reținut că la judecata în fond, respectiv în fața Judecătoriei, în complet format de un singur judecător, audierile au fost conduse de către judecătorul O.R.N, între 15 noiembrie 2011 și 3 decembrie 2013. În cadrul respectivelor ședințe de judecată s-a administrat un număr mare de probe, incluzând atât depozitia aplicantului, cât și a 27 de martori.
Ulterior, pentru perioada cuprinsă între 3 decembrie 2013 și 25 februarie 2014, judecătorul cauzei a fost înlocuit, conducerea procesului fiind asigurată de o multitudine de judecători, care erau schimbați în mod repetat.
În ședința din 23 septembrie 2014, audierile s-au limitat la ascultarea părerilor expertului, care
s-a înfățișat să dea lămuriri. Cererile aplicantului de a fi reaudiați trei martori importanți au fost respinse ca nefiind utile, pe motivul că existau suficiente probe. Noul judecător, dl. F.M.P, a pronunțat sentința pe data de 29 octombrie 2014, condamnându-l pe dl. Antohi la 13 ani închisoare, precum și la plata prejudiciilor.
Judecarea apelului introdus de către aplicant s-a desfășurat în fața Curții de Apel București, în complet format din doi judecători. În ședința din 19 martie 2015, aplicantul a fost audiat, dar cererile privitoare la reasculatea martorilor au fost respinse. Totodată, Curtea de Apel București a respins cererile sale de a reitera elementele de fapt expuse la Judecătorie, instanța de apel limitând depoziția sa în mod repetat.
Concluziile CEDO
Analizând această situație, din constatările Curții Europene a Drepturilor Omului reisese că, deși condamnarea nu s-a bazat în totalitate pe declarațiile martorilor sau ale inculpatului, acestea au jucat un rol important în condamnarea sa (para. 34).
Foarte important din perspectiva respectării ”garanțiilor procedurale” mai sus-arătate, Curtea statuează că, deși aplicantul nu a cerut expres reaudierea tuturor martorilor și a sa, având în vedere că aceste depoziții erau în mod semnificativ relevante, era de datoria instanțelor să o facă (para. 35).
Subsecvent, CEDO a reamintit concluziile arătate în Cauza Cutean, potrivit cărora nici chiar dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvânt nu poate acoperi vicierea lipsei audierii sale în ședința publică, de către judecătorul cauzei.
În final, concluzia Curții Europene a fost în sensul că nu este convinsă de argumentele Curții de Apel potrivit cărora dreptul la apărare al aplicantului nu a fost afectat. În viziunea Instanței din Strasbourg, schimbarea completului de judecată în primă instanță, coroborat cu eșecul Curții de Apel de a audia martorii direct, a fost suficient de grav încât să conducă la violarea dreptului la un proces echitabil.
III. Concluziile autorului
Din păcate, atât din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și din propria experiență, observ că, de multe ori, instanțele naționale invocă cerințele procedurale de admisibilitate a probelor, precum concludența și utilitatea lor (art 100.4 Cod procedură penală), mecanic, fără să interpreteze norma concretă în raport cu drepturile fundamentale ale părților.
Or, judecătorul trebuie să conducă fără rigiditate procesul și să pornească de la premisa că textul legii trebuie interpretat numai cu respectarea garanțiilor procesuale, care au izvor în recunoasterea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului .
Prin urmare, în astfel de cauze, problema nu trebuie pusă în sensul în care, dacă există o consemnare scrisă a audierii martorilor/incuplatului, nu mai este utilă o audiere orală, ci în contextul în care, dacă judecătorul care condamnă nu ascultă personal depozițiile, nu poate face dreptate, deoarece încalcă principiile fundamentale ale dreptului, precum și garanțiile procesuale ale inculpatului, violând, în cele din urmă, atât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și Constituția, care prevede supremația Convenției în dreptul intern.
Notă
Acest articol este proprietatea intelectuală exclusivă a Grigoriu Alina și Grigoriu Andrei, CA Asociate. Reproducerea conținutului NU este permisă fără acordul nostru explicit.
Prezentul articol a fost conceput în urma analizei Cauzei Antohi v. România, a juisprudenței CEDO, dar reprezintă opinia personală a autorului.
