Dragi cititori,
De curând, ca urmare a ratificării de către toate Statele membre ale Consiliului Europei, a intrat în vigoare, pe data de 1 august 2021, Protocolul 15 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Acesta aduce modificări importante, de natură a naște numeroase polemici. În cele ce urmează voi încerca să vă prezint respectivele modificări, într-un mod cât mai obiectiv.
Totuși, vă rog să aveți în vedere că articolul este prezentat ca incluzând opinii personale, sub lumina propriei experiențe.
Nu în ultimul rând, datorită amploarei schimbărilor, articolul de față a fost conceput ca făcând parte dintr-o serie de mai multe articole, pe care voi încerca să le redactez regulat.
Prima parte. Schimbarea termenului de 6 luni
Având în vedere importanța deosebită atât pentru justițiabili, cât și pentru avocați, îmi voi permite să încep seria de articole cu analiza modificării termenului de 6 luni în cel de 4 luni.
1. Textul initial. Convenția Europeană
Articolul 35. Condiţii de admisibilitate:
”1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive. ”
*Prevederile Protocolului 15.
Articolul 4.
”La articolul 35 alineatul (1) din Convenție, cuvintele „în termen de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „în termen de patru luni”.
Prin urmare, Curtea va putea fi sesizată în 4 luni de la epuizarea căilor efective de atac.
2. Intrarea în vigoare a modificării: 1 februarie 2022
Conform Articolului 8, prima teză a Protocolului 15, intrarea în vigoare a noului termen nu se va face odată cu a Protocolului însuși, ci ulterior, pentru a da posibilitate justițiabililor să cunoască pe deplin schimbarea.
Această perioadă, conform Raportului explicativ ia fost denumită perioadă tranzitorie.
În acest sens, articolul 8.3 al Protocolului 15 stipulează: ”Art. 4 din prezentul Protocol va intra în vigoare la expirarea unei perioade de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului Protocol.
Or, Protocolul 15 a intrat în vigoare pe 1 august 2021. Prin urmare, foarte important, data la care termenul de 4 luni va deveni aplicabil va fi data de 1 februarie 2022.
3. Aplicabilitatea termenului
Totodată, ce-a de-a doua teză a articolul 8.3 al Protocolului 15 arată că: ”Art. 4 din prezentul Protocol nu se aplică cererilor în care decizia definitivă, în sensul art. 35 par. 1 din Convenţie este anterioară datei intrării în vigoare a art. 4 din prezentul protocol.”
Aici, nici Protocolul 15, nici Raportul Explicativ și nici Opinia Curțiiii nu conțin lămuriri, dar părerea autorului articolului este că prin sintagma ”decizie definitivă” se înțelege momentul la care s-ar calcula în mod normal începerea curgerii termenului de sesizare a Curții, nu neapărat momentul pronunțării deciziei finale.
Mai precis, până acum, calculul începerii curgerii termenului de 6 luni era dictat de analizarea succesivă a următoarelor repere:
– în primul rând, momentul pronunțării deciziei;
– subsecvent, dacă decizia pronunțată nu este motivată, momentul redactării deciziei (momentul în care aplicantul, cu maximum de diligențe, a putut lua cunoștință de conținutul deciziei);
– în final, momentul comunicării, în cazul în care, protrivit legii sau cutumei judiciare, ori a altor reglementări, decizia definitivă se comunică oficial.
Astfel, în cazul unei decizii pronunțatate la o anumită dată, cu o motivare ulterioară pronunțării și comunicată oficial ulterior motivării, regula stabilită potrivit jurisprudenței CEDO este că începutul curgerii termenului este dat de momentul comunicării oficiale. Aici, conform acestui mecanism, când spunem ”data deciziei”, ne referim la data comunicării acesteia.
Prin urmare, ca exemplu, să spunem că, dacă o decizie va fi pronunțată pe data de 01 noiembrie 2021, va fi redactată pe data de 01 decembrie 2021 și va comunicată pe data de 01 ianuarie 2022, data începerii curgerii termenului va fi data de 01 ianuarie 2022.
Dar care va fi termenul aplicabil? Evident, considerăm că va fi termenul de 6 luni, în acest caz o aplicație putând fi introdusă în termen până pe data de 01 iulie 2022.
Tot astfel, ca un prim raționament, în cazul în care, în condițiile metodei de calcul expuse anterior, comunicarea s-ar face pe data de 2 februarie 2022, termenul aplicabil ar fi cel de 4 luni, respectiv data de 2 iunie 2022.
Evident, aceasta este interpretarea autorului articolului. Curtea Europeană, cu siguranță va clarifica acest aspect într-o jurisprudență ulterioară.
Sintetizând, din lecturarea textului, nu ar reieși nici un motiv pentru care întregul algoritm de calcul al termenului ar trebui schimbat, apărând că se va utiliza vechiul algoritm, aplicând, exclusiv, 4 luni în loc de 6, și păstrând vechea metodă de calcul.
4. Neretroactivitatea termenului de 4 luni
Ceea ce este foarte important, însă, reprezită mențiunile Consiliului Europei din Raportul Explicativ, mai precis cele reieșite din alin. 22 teza finală: ”Mai mult, noua limită de timp nu va avea efect retroactiv (…).”
Înțelesul acestei mențiuni ar putea fi și în sensul calculării termenului în favoarea aplicantului. Mai precis, în interpretarea actuală, potrivit mecanismului mai sus analizat, dacă o cerere are la bază, să spunem, o decizie pronunțată pe 01 ianuarie 2022, motivată pe 15 ianuarie 2022 și comunicată pe data de 2 februarie, curgerea termenului ar putea fi dată de calculul cel mai favorabil, pornind de la un termen de 6 luni, luându-se în considerare data pronunțării, deși comunicarea ar impune aplicarea termenului de 4 luni.
Astfel, deși ar reieși la o primă vedere că, având în vedere calculul de la data comunicării, respectiv 2 februarie, sesizarea Curții ar trebui făcută în noul termen de 4 luni, cererea putând fi trimisă în termen până pe data de 2 iunie, aplicarea principiului neretroactivității în cel mai favorabil mod de calcul ar putea conduce la calculul potrivit termenului de 6 luni, deoarece decizia a fost pronunțată înainte de intrarea în vigoare a prevederilor privitoare la termenul de 4 luni.
Prin urmare, ar reieși că dacă decizia a fost pronunțată pe 01 ianuarie 2022, se impune aplicarea termenului de 6 luni, calculat de la data comunicării, deși respectiva dată de 2 februarie ar impune aplicarea termenului de 4 luni. Cererea ar putea fi trimisă Curții, în termen, până pe 1 iulie 2020 (în locul datei de 2 iunie).
5. Sfatul autorului
Chestiunea calculării termenului poate constitui, însă, un criteriu de respingere ca inadmisibilă a cererii. Prin urmare, momentul depunerii cererii este foarte important, mai ales sub criteriul constatării decăderii din termen, cu consecința respingerii ca inadmisibile a cererii.
Astfel, în pofida faptului că, personal, consider modul de calcul în care se acordă importanță neretroactivității termenului de 4 luni ca fiind în concordanță cu principiul neretroactivității, sfatulmeu este să se calculeze curgerea termenului raportată la cel mai defavorabil mod de calcul. Numai în cazul în care nu mai este posibilă introducerea unei aplicații conform acestui procedeu de calcul, se va argumenta conform analizei bazate pe neretroactivitate.
Note.
Acest articol este proprietatea intelectuală exclusivă a d-lui Grigoriu Andrei. Reproducerea conținutului NU este permisă fără acordul explicit al autorului.
Prezentul articol a fost conceput în urma studiului prevederilor Protocolului 15 și a textelor oficiale ale Consiliului Europei, dar reprezintă opinia personală a autorului.
iProtocol No. 15 , Explanatory Report, Conference of the Future of the E|uropean Court of Human Rights, Interlaken, 18-19 February 2010
iiOpinion of the Court on Draft Protocol No. 15 to the European Convention on Human Rights, adopted on 6 February 2013